Acidul acetil salicilic (ASA, ASAprin) sau aspirina este derivat din salicina, substanţa principală din extractul de salcie (Salix alba) şi extractul de creţuşcă (Filipendula/spiraea ulmaria). Extractele de salcie au fost utilizate din antichitate, părintele medicinii moderne Hipocrate (460 – 377 Î.C.) a lăsat reţete de tratament a durerii cu pudra din scoarţă şi frunze de salcie pentru migrenă, febră, dureri. Salicina era cunoscută şi utilizată de medici de la mijlocul secolului 19, însă gustul său era foarte neplăcut. Acidul acetil salicilic (ASA) a fost sintetizat în 1853 (F. Gerhart) şi produsă industrial în 1853 (F. Hoffman, Bayer) sub denumirea comercială de Aspirină, provenind de la denumirea creţuştei în latină (Spiraea ulmaria). A urmat dezvoltarea unei noi clase de compuşi sintetici, medicamente pentru durere, reumatism şi febră, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) din care fac parte ibuprofenul, diclofenac, piroxicam, indometacin şi din care s-a desprins şi clasa medicamentelor denumite coxibe.
Mecanismul farmacologic al aspirinei face ca pe lângă efectele de foarte bun antipiretic (scăderea febrei cu trei grade), analgezic (elimină durerea), antiinflamator, la doze de 500 – 1000 mg administrate pe termen lung şi pe stomacul gol aspirina să aibă efecte adverse asupra stomacului (gastrită, ulcer) şi să poată provoca hemoragii, reducând formarea cheagului sanguin în caz de sângerare. De aceea administrarea dozelor mari şi repetate de aspirină necesită precauţii şi protecţia stomacului cu mâncare şi/sau medicamente.
Recent s-a dovedit că doze mici de aspirină, între 75 şi 100 mg, administrată zilnic, pot reduce cu 28% moartea de cauză vasculară:
- Atac cerebral (accidentele vasculare cerebrale urmate de pareze, paralizii, comă)
- Atacul de cord (infarct miocardic, angina pectorală, fibrilaţia ventriculară, tulburări de ritm, stop cardiac)
- Tromboza vasculară (înfundarea arterelor sau venelor cu cheaguri de sânge) la nivelul plămânilor (embolie pulmonară, moarte subită), ruptură de aortă, tromboză arterială periferică (arteriopatie, gangrenă, amputaţia piciorului, varice venoase, ulcer de gambă).
Bolile cardiovasculare apar cel mai frecvent în hipercolesterolemie urmată de ateromatoză (în cadrul creşterii lipidelor şi colesterolului în sânge), diabet zaharat (creşterea zaharurilor în sânge) la persoane cu obezitate, sedentare, fumătoare, alcoolice, stresate.
Prevenirea accidentelor cardio – vasculare şi reducerea riscului de deces prin boli cardio – vasculare este posibilă prin
- eliminarea sedentarismului
- eliminarea fumatului
- consumului de alcool
- reducerea cât posibil a stresului
- scădere în greutate la nivelul indicelui de masă corporală 25 – 35(greutate/înălţime2)
- tratamentul corect al hipertensiunii arteriale, diabetului zaharat, hipercolesterolemiei, anginei pectorale, bolilor inimii, al trombozelor venoase şi arteriale.
În timpul administrării trebuiesc precauţii la administrare pacienţilor cu ulcer gastro – duodenal, gastrită, hemoragii, alergie la aspirină. Forma enterosolubilă nu se dizolvă în stomac ci doar în duoden, ferind stomacul de efectul ulcerigen.
Conform datelor Societăţii Europene de Cardiologie (ESC Expert Consensus Document, 2004), un număr mare de pacienţi care ar putea beneficia, nu primesc de tratamentul zilnic cu aspirină. Sunt necesare eforturi considerabile pentru a asigura administrarea aspirinei mici la aceştia.
Acidul acetil salicilic (ASAprin Cardio enterosolubil) doza preventivă cardio vasculară 100 mg sub orice denumire comercială (Aspirina, Aspenter, Aspimax, etc.), reduce riscul accidentelor cardio – vasculare la persoanele cu risc prin administrarea zilnică fără a fi hepatotoxic şi sigur, fiind utilizat în terapie de peste 100 de ani.
